Lacul inghetat

Nu de putine ori, in cabinetul meu intra pacienti care, dupa primele minute in care imi expun de ce au venit (frecvent prezentindu-mi diagnostice allopate), se uita fix in ochii mei si ma intreaba, asteptind sinceritate totala din partea mea : « Ati mai avut pacienti ca mine, doamna doctor ? ». Iar eu le raspund, cu sinceritatea asteptata : « Nu. Si nici n-o sa mai am. » Dincolo de zimbetul amuzat care le lumineaza de obicei fata  exista insa o oarecare perplexitate in fata acestui fapt, fiindca oamenii sunt invatati sa gindeasca in stil clasic, anume ca o boala = un tratament. In homeopatie insa , fiecare pacient este pentru homeopat o experienta unica care merge dincolo de niste simptome seci cu care acesta se prezinta initial si care cuprinde o suma de trasaturi mentale, emotionale, fizice care il caracterizeaza in unicitatea sa si careia trebuie sa-i gasim un remediu potrivit dintre toate cele pe care le-am studiat.

Ceea ce ma mai intreaba de multe ori pacientii (uneori chiar la telefon, inainte sa-si fixeze prima programare !) este : « Doamna doctor, sufar de … Tratati asa ceva ? Aveti rezultate ? ». Cei care au citit cite ceva pe acest site vor fi inteles poate pina la acest moment ca nu se poate raspunde la aceasta intrebare, din punct de vedere homeopat. Motivul e simplu : spre deosebire de medicina conventionala, noi nu venim cu « ceva » exterior pacientului pentru a-l ajuta, ci lucram chiar cu « materialul clientului », adica cu insusi terenul lui, predispozitia, constitutia lui si forta lui vitala. Acesta este si motivul pentru care homeopatia este un tip de medicina naturala, ea ne-facind apel la nimic strain de organism pentru a vindeca. Prin urmare, nu poti sti de la inceput cu ce vei lucra, insusi pacientul necunoscindu-si de cele mai multe ori, « fortele » proprii .

Ii datorez lui Chris Kurz, un fin homeopat austriac, si splendidei sale lucrari « Imagine Homeopathy » urmatoarea metafora, menita a explica notiunea de « constitutie » in homeopatie :

« Imaginati-va ca ajungeti pe malul unui lac inghetat, intr-o zi insorita dar geroasa de iarna.Va puneti patinele in picioare si va lansati pe suprafata lui. Un gind insa va trece imediat prin minte : « Si daca gheata nu ma sustine ? ». In realitate, nu poti sti. Lacul inghetat este constitutia noastra. Ceea ce se vede este doar un strat de gheata a carui grosime nu o putem ghici doar uitindu-ne la ea. Singurul mod de a afla unde sunt punctele ei slabe este facind presiune pina ce gheata se crapa. Tot asa si cu constitutia noastra : simptomele de boala apar in acele puncte unde constitutia e slaba, ori prin ceea ce am mostenit de la parintii nostri, ori sub presiunea unor « agresiuni » externe mai mari decit rezistenta ei.

Este limpede ca soarta noastra ca « patinatori pe gheata «  depinde de doi factori : cit de groasa este gheata si cit de grei suntem noi. Tot asa si imbolnavirile noastre : ele sunt produsul soliditatii constitutiei noastre si a greutatii factorilor externi. Microbii singuri nu ne imbolnavesc : e ceva ce se observa in orice epidemie, cind niciodata nu se imbolnavesc toti oamenii. ». In ultima instanta, ceea ce hotaraste daca si cum ne imbolnavim este exact aceasta constitutie.