De ce avem nevoie de pre-biotice

Întîi de toate, „fibrele alimentare” sunt polizaharide ce se găsesc în pereții celulelor vegetale. Omul nu le poate digera, deci nu se absorb. Balast inutil? Din contra! Se știe acum că sunt esențiale pentru sănătatea noastră. Materialul de mai jos va explica de ce: „Efectul fiziologic al fibrelor se referă la non-digestibilitatea lor și la un efect metabolic. Pe lîngă faptul că nu se digeră, deci se elimină masiv, ele asigură vîscozitate în tractul digestiv superior, eliberarea de acizi biliari ( favorabili digestiei), fermentație în colon și efecte pre-biotice. Aceste efecte îmbunătățesc eliminările din intestin (efect laxativ), dar și efecte pe metabolismul digestiv, cum ar fi păstrarea lipidelor (grăsimilor) din sînge într-un raport optim, optimizarea hiperglicemiei de după meseși dau senzația de sațietate ( deci ajută să ne săturăm mai repede). În funcție de cum sunt digerați, carbohidrații se împart în rapid- și lent digerabili sau chiar rezistenți la digerare. Carbohidrații rezistenți includ polizaharidele din peretele celulelor vegetale, gumele ( ex guma guar), fructanii, maltodextrinele rezistente și amidonul rezistent. Acestea ajung în intestinul gros, unde pot fi fermentați de flora locală avînd efect pre-biotic. Totuși, nu toate fibrele sunt fermentate. Acizii grași cu lanț scurt produși din fermentație provin în majoritate din amidonul rezistent. Fibrele insolubile ( lignina, celuloza și unele hemiceluloze) nu vor fi fermentate în timp ce fibrele solubile ( pectina, guma, mucilagiile și unele hemiceluloze) vor fi fermentate de către flora intestinală. Un prebiotic este un ingredient alimentar nondigerabil care stimulează selectiv creșterea și/sau activitatea unui număr limitat de bacterii intestinale și prin urmare îmbunătățesc sănătatea gazdei lor. Pre-bioticele modifică raportul dintre bacteriile intestinale către un echilibru optim între ele. Acestea includ fructanii și amidonul rezistent. În ceea ce privește beta-glucanul – există studii extinse despre efectul lui asupra imunității și sindomului metabolic. Beta-glucanii sunt polizaharide ce se găsesc în învelișul cerealelor ca secara și ovăzul, dar și al ciupercilor shiitake și maitake. Sindromul metabolic este definit de o combinație de 3 sau mai multe din următoarele: a) circumferința abdominala > 102 cm la bărbați și > 88 cm la femei; 2) hipertensiune; 3) hiperglicemie; 4) dislipidemie ( trigliceride crescute și HDL scăzute). Este corelat direct cu riscul de diabet tip 2 și boli cardiovasculare. Beta-glucanii s-au dovedit a fi cel mai eficace contra infecțiilor și cancerului. E drept, deocamdată studiile sunt mai degrabă in vitro. Totuși, 3 studii clinice la om au arătat că, tratamentul în prealabil al pacienților chirurgicali cu risc mare de infecție a scăzut rata infecțiilor ca urmare a operațiilor , a scurtat timpul de ședere la terapie intensivă și a îmbunătățit supraviețuirea. În privința sindromului metabolic, beta-glucanii ajută la controlul glicemic și reglează răspunsul la insulină. ( combat insulino-rezistența). Au un efect marcat asupra metabolismului colesterolului, scăzînd colesterolul total și LDL, fără a afecta colesterolul LDL. De asemenea, asupra trigliceridelor, pe care unele studii le arată în scădere după consumarea de beta-glucani. Beta-glucanii par de asemenea a avea efect de scădere a tensiunii arteriale. Asupra greutății are efect prin inducerea senzației de sațietate, ca urmare a ingestiei de calorii. Beta glucanii sprijină creșterea Lactobacillilor și Bifidobacteriilor Pot fi adăugați în iaurt sau lapte ca parte a unei diete pro-biotice.,